“Am fost și încă sunt, în esență, un medic, dar mereu m-am considerat un autodidact care a investit timp și bani în educație.”
Ești medic cardiolog și totuși ai construit Vivertine. De unde alegerea ta pentru un business în fitness? Tu ai ales sau domeniul te-a ales pe tine?
Am avut șansa să practic sport încă din liceu, când m-am înscris la clubul de parașutism. Antrenamentele erau de tip militar, foarte dure. Îmi aduc aminte că, după primele două ședințe, am vrut să renunț, dar motivația și dorința de a zbura erau atât de puternice încât am trecut peste aceste momente de slăbiciune. Ulterior, pe măsură ce condiția mea fizică s-a îmbunătățit și corpul a început sa se dezvolte armonios, aceste antrenamente s-au transformat într-o necesitate pentru starea mea de bine. Am continuat cu escaladă, alpinism, drumeții montane, culturism, group-training, ski, snowboarding, alergări – toate la nivel de amator. Astfel, urmându-mi pasiunea, dar și lucrurile pe care le-am observat profesând ca medic, am decis sa investesc intr-un club de sanatate si am fondat Vivertine. Mă gândesc că, în viitor, din ce în ce mai mulți oameni vor simți că sportul este, într-adevăr, o necesitate.
Care sunt sursele de informație și inspirație când vine vorba de pregătirea ta?
Am fost întotdeauna autodidact și am investit timp și bani în educație. Cred cu tărie că educația trebuie să fie continuă, astfel că nu m-am oprit doar la meseria mea – cea de medic, ci am abordat și alte domenii precum fizica, istoria, filozofia, religia, nutriția, sportul și, mai recent, psihologia. Citesc în fiecare zi și urmăresc mereu site-uri educaționale cum ar fi BigThink, TED, Curiosity, MensHealth etc. Am participat la numeroase cursuri și am călătorit mult prin Europa. Din aceste călătorii m-am și inspirat în punerea pe roate a acestui proiect numit Vivertine. De asemenea, experiența mea ca medic într-un spital din România m-a ambiționat și mai tare în încercarea mea de a găsi o altă variantă de a ajuta oamenii. Așa s-a născut conceptul ”Vivertine”.
Spune-ne care e cel mai bun feedback pe care l-ai primit de la un client. Și cel mai rău ☺
Feedbackuri bune primesc în fiecare zi, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost atunci când un grup de clienți mi-au cerut tricouri cu Vivertine pentru a le purta în excursie prin Europa. Antrenorii noștri sunt foarte apreciați și mă bucură tare mult că oamenii vin la Vivertine, în primul rând, pentru oameni. Mai primim și câteva feedback-uri negative, e adevărat. De obicei sunt cauzate de micile defecțiuni inerente care apar, dar pe care ne străduim să le remediem.
De curând mi-am început activitatea și la cabinetul de cardiologie din cadrul clubului. Până acum, feedback-ul este bun. Cred că serviciile pe care le prestez ca medic sunt mereu primite bine pentru că încerc să abordez pacienții integrativ, să mă aplec și asupra nevoilor lor emoționale. În general, detest să fac doar un consult cardiologic axat pe măsurători aride.
Pe repede înainte, cum arată o zi din viața lui Cezar? Cu ce activități îți umpli timpul?
În ultimii doi ani, dezvoltarea proiectului nu prea mi-a lasat mult timp liber. Momentan mă focusez pe dezvoltarea centrului de cardiologie. Dovadă că, în cea mai mare parte a timpului, sunt la cabinet. Încerc, totuși, să am grijă și de viața personală: cei doi copii, antrenamente (3-4 ore/săptămână), de oamenii pe care îi iubesc, citit, calatorii.
Economisesc, spre exemplu, mult timp prin faptul că am renunțat complet la televizor. De multe ori nici nu știu de ce mai plătesc abonament. În plus, programul meu zilnic include câte 100 de flotări și un joc de dezvoltare a inteligenței lingvistice și matematice, pe care vi-l recomand: Elevate.
Dacă ai schimba ceva la tine, din punct de vedere al formei fizice, care anume ar fi acel lucru?
Sunt foarte mulțumit cu forma mea fizică. În trecut poate aveam aspirații mai “de revistă”, dar mi-am dat seama că ceea ce vedem pe Instagram sau în social media sunt doar instantanee, de cele mai multe ori prelucrate. Pentru acea poză se muncește foarte mult, iar modelele respective nu arată la fel și în viața de zi cu zi. Efortul respectiv e prea mare în raport cu beneficiile. Personal, consider că ar trebui să ne iubim mai mult și să nu ne mai criticăm atât de tare.
Plăcerea ta vinovată…? ☺
Nu mă simt vinovat pentru nici o plăcere pentru că nu-mi interzic prea multe. De felul meu sunt o fire mai libertină. Plăcerile sunt atât de diverse încât nu simt nevoia să exagerez cu una anume. Pe scurt, nu mă simt vinovat.
Îmi place să cred că aplic “principiul moderației” – inclusiv in aplicarea principiului, adica nu sunt “moderat“ tot timpul. Uneori mai și exagerez. Echilibrul pentru mine nu înseamnă platoul liniei de mijloc, ci balansarea elegantă între extreme. Ocazional mănânc fast-food, consum alcool, fumez, fac zgomot in apartament :D, dar și altele pe care nu le pot menționa aici. Mai apoi însă țin post, mă detoxific, mă antrenez sau mă odihnesc, ies în natură. Oferindu-ne astfel de plăceri detensionăm “muschiul voinței”. Cei care își interzic constant perioade lungi de timp astfel de plăceri sfârșesc prin a exagera cu una din ele. De cele mai multe ori abuzează, în principal, de plăcerile culinare.
Care sunt top 3 sfaturi pe care le consideri esențiale pentru o viață sănătoasă și echilibrată?
Primul este, cu siguranță, acceptarea și iubirea de sine: putem oferi celorlalți doar din preaplinul nostru. Cand noi nu suntem bine cu noi înșine, nu avem cum să fim generoși și cu ceilalți.
Al doilea este dezvoltarea inteligenței emoționale și, în principal, a empatiei: abilitatea de a recunoaste emoțiile noastre și ale celor cu care interacționăm.
Al treilea ar fi să gustăm câte puțin din toate plăcerile vieții, să nu fim rigizi în “principii morale” preluate de la alții, să facem puțin mai mult din ceea ce simțim că ”vrem” și mai puțin din ceea ce “trebuie”.
Spune-ne și care sunt top 3 lucruri de evitat într-un stil de viață care să ne creeze un corp frumos și sănătos.
Pe plan alimentar: zahărul, făina albă, grăsimile trans (margarina).
Sedentarismul, dar și sportul în exces, supraantrenamentul și monotonia.
La nivel social: însingurarea. Omul este o ființă socială, avem nevoie de comunitate.
