Articolul de astăzi o să încerce să trateze un subiect foarte delicat, pentru că niciodată nu e ușor să vorbești despre o boală care ‘’seceră’’ milioane de oameni. Este vorba despre afecțiune medicală extrem de serioasă, despre ale cărei cauze, efecte sau tratamente se discută de foarte mult timp, atât în domeniul sănătății și prevenției, dar și în viața noastră de zi cu zi. Este vorba de infarctul miocardic.
Infarctul miocardic este, alături de accidentul vascular cerebral, principala cauză de deces în țara noastră și una dintre dintre cele mai de întâlnite cauze și la nivel global, un motiv în plus de a rămâne cu noi și de a afla cum să prevenim apariția un infarct miocardic. Prima întrebare este, însă, una destul de simplă:
Ce este infarctul miocardic?
O definiție foarte sumară a infarctului miocardic ne arată că este o afecțiune acută (intervine oarecum pe neașteptate, este intensă și are evoluție rapidă), extrem de serioasă, și se manifestă printr-un set de simptome determinate de ocluzia (blocarea) parțială sau în totalitate a unui vas de sânge de la nivelul inimii.
Blocarea propriu-zisă este cauzată de un cheag de sânge, numit tromb. El se dezvoltă extrem de rapid pe fundalul ruperii unei plăci de aterom (depozit de grăsimi acumulate pe pereții vasului de sânge). Aceste ateroame (sau, cum mai sunt cunoscute, plăci arterosclerotice) sunt compuse, în marea lor majoritate, din colesterolul asimilat de organism. Formarea acestor plăci este rezultatul direct al fumatului, al alimentației bogate în grăsimi, acumulării de kilograme peste limită, consumului de alcool, a lipsei de exercițiu fizic etc. Ea este însă mai pregnantă și poate fi un factor de risc crescut la persoane care suferă și de alte afecțiuni medicale (de exemplu, diabetul sau hipertensiunea).
Rezultatul direct al blocării arterei respective este devastator – mușchiul, porțiunea de miocard irigată în mod nemijlocit de artera mai sus amintită, nu mai primește aportul de oxigen necesar funcționării în parametri normali. Această lipsă a oxigenului are un efect major: fibrele musculare sunt distruse într-un mod progresiv, în cadrul unui proces denumit necroză.
Simptomele unui infarct miocardic
Majoritatea oamenilor știu (sau au auzit) măcar un simptom al unui infarct miocardic: durerea apărută brusc în piept, în chiar mijlocul lui. Ea poate fi resimțită ca una de presiune, strangulare, strângere sau apăsare violentă. Ea poate iradia (poate fi resimțită) în ambele brațe, la baza gâtului sau chiar în mandibulă. În cele mai multe cazuri, însă, durerea este resimțită în partea stângă a corpului, cu precădere în brațul stâng.
Alte simptome pot include respirația grea, senzația de sufocare, transpirațiile reci, paloarea, anxietatea (frica), bătăi neregulate ale inimii (așa-numitele ‘’palpitații’’), senzația de greață și voma.
Medicii recomandă ca, în cazul în care aceste simptome durează mai mult de 15 minute, să se apeleze de urgență la ajutorul personalului medical specializat (112) pentru că șansele ca un infarct miocardic să fie în desfășurare sunt extrem de probabile.
Prezentarea la medic într-o perioadă scurtă de la debutul simptomelor este crucială. Tratamentul specific administrat la câteva minute sau ore (nu mai mult de 5 însă) poate face diferența și poate ameliora extrem de mult evoluția ulterioară a vieții pacientului.
Tratamentul infarctului miocardic
Pentru a fi sigur că are de a face cu un infarct miocardic în stadiu incipient, medicul cardiolog va cere să fie efectuate mai multe analize, în special o electrocardiogramă (ECG), care poate dezvălui anumite anormalități în funcționarea cordului. De asemenea, se vor efectua și analize de laborator, destinate mai ales verificării nivelului enzimelor cardiace (troponina I și T, dar și CK-MB – creatinkinaza, o enzima întâlnită cu precădere în mușchiul inimii. Nivelul crescut de creatinkinaza este asociat, de obicei, cu leziunile musculare).
Dacă aceste teste confirmă existența infarctului, pacientul va rămâne sub supravegherea medicului și a personalului calificat, fiind monitorizat continuu de către aceștia. Se vor măsura la intervale regulate tensiunea arterială și rezultatele electrocardiogramelor. Starea generală a pacientului și felul în care acesta reacționează este, de asemenea, luată în considerare.
Medicul curant va prescrie și un tratament medicamentos, care include, de obicei, administrarea de nitriglicerină pe cale orală (sublingual – sub limbă), de analgezice și aspirină (aceasta are proprietăți care ajută la decoagularea sângelui).
De obicei, pacienților care se prezintă la medic cu cel puțin 12 ore de la debutul infarctului, li se mai poate administra un tratament cu trombolitice. Ele se administrează intravenos și ajută la dizolvarea cheagurilor din sânge.
În cazul în care este vorba de o urgență majoră, medicul poate alege să efectueze o procedură medicală numită coronarografie. Prin intermediul acesteia, se permite vizualizarea directă a arterelor care ‘’hrănesc’’ mușchiul inimii (ele mai sunt numite și artere coronare). Prin coronarografie, medicul poate identifica într-o manieră precisă existența stenozelor (îngustărilor) arterelor coronare, extensia și severitatea acestora. După identificarea problemelor, medicul poate recomanda fie angioplastia coronariană, fie intervenția chirurgicală menită să refacă traseul corect al arterelor. Această intervenție este cunoscută drept By-Pass coronarian.
În cazul angioplastiei, acesta este determinată de gradul de stenoză (îngustare) a arterelor. Printr-o arteră, de la braț sau de la coapsă, se introduce o sondă (dotată, la un capăt, cu un balon de mici dimensiuni) în artera blocată cu rolul de a elimina ocluzia, de a o debloca. În timpul acestui procedeu, medicul poate introduce un mic tub metalic (denumit stent) care acționează ca un fel de ‘’schelă’’ și menține deschisă artera.
După externare, medicul poate recomanda un tratament medicamentos la domiciliu. Acesta se poate întinde pe o perioadă de un an, dar în multe cazuri este vorba despre un tratament care trebuie administrat toată viața. De asemenea, controlul factorilor de risc este extrem de important. Vizitele regulate la medicul cardiolog pentru evaluarea stadiului bolii și ținerea acesteia sub control sunt obligatorii.
Factori de risc
Controlul valorilor tensiunii arteriale, al pulsului, al valorilor glicemice și al colesterolului este deosebit de important. Modificarea stilului de viață și a obiceiurilor de până la apariția infarctului este de dorit să fie totală. Se impune un regim alimentar sănătos și echilibrat, cu evitarea consumului excesiv de sare, zahăr și grăsimi. Renunțarea la fumat ar trebui să fie o prioritate, la fel ca și limitarea consumului de alcool. În sfârșit, efectuarea de activități fizice moderate în fiecare zi, echivalente unei plimbări de 30 de minute, este mai mult decât binevenită.
Să îi dăm cuvântul lui Cezar, pentru că el ne poate da mai multe detalii pe care le-a întâlnit și încă le întâlnește în calitatea sa de medic cardiolog
